ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

Procesul de producţie

Procesul de producţie este componenta de bază a oricărui sistem de producţie, prin intermediul acestuia realizându-se transformarea intrărilor de factori de producţie în bunuri şi servicii cerute de piaţă.

Procesul de producţie este format din:

·         procesul tehnologic;

·         procese naturale;

·         procesul de muncă.

Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se realizează un produs sau repere componente ale acestuia.

Procesele de producţie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obţine printr-o singură operaţie tehnologică.

Procesele de producţie complexe există atunci când asupra obiectelor muncii se execută mai multe operaţii tehnologice.

Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.

Procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali (industria alimentară - procese de fermentaţie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului etc.)

După modul de participare la obţinerea produsului finit:

·         procese de producţie de bază;

·         procese de bază pregătitoare;

·         procese de bază prelucrătoare;

·         procese de montaj-finisaj.

·         procese de producţie auxiliare;

·         procese de producţie de servire;

·         procese de producţie anexă.

După gradul de continuitate;

·         procese de producţie continue;

·         procese de producţie periodice.

Tipologia proceselor de producţie

După modul de efectuare:

·         Procese manuale;

·         Procese manual-mecanice;

·         Procese mecanice;

·         Procese automate, cibernetizate şi de aparatură,

După modul de obţinere a produsului finit:

·         procese de producţie directe;

·         procese de producţie sintetice;

·         procese de producţie analitice.

După gradul de periodicitate:

·         ciclice;

·         neciclice

După natura tehnologică:

·         procese chimice;

·         procese de schimbare a configuraţiei;

·         procese de asamblare;

·         procese de transport.

Structura organizatorică a unei întreprinderi industriale.

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

Structura funcţională reprezintă ansamblul cadrelor de conducere şi al compartimentelor (tehnice, economice şi administrative), modul de constituire şi grupare al acestora, precum şi relaţiile dintre ele necesare desfăşurării corespunzătoare a procesului managerial şi de execuţie.

Structura de producţie şi concepţie, din punct de vedere organizatoric, reflectă locul de desfăşurare a activităţii de producţie, de control tehnic de calitate şi de cercetare în cadrul unor verigi organizatorice bine delimitate.

Structura de producţie şi concepţie a unei întreprinderi de producţie industriala se referă la numărul şi componenta unităţilor de producţie, de control şi cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii, modul de organizare internă a acestora şi legăturile funcţionale care se stabilesc între ele în cadrul procesului de producţie şi cercetare.

Structura de producţie şi concepţie este formata dintr-un număr stabilit de verigi organizatorice de producţie :

·         secţii de producţie, montaj sau "service";

·         ateliere de producţie, montaj, proiectare;

·         laboratoare de control şi cercetare;

·         sectoare de producţie;

·         locuri de munca.

Secţia de producţie este o verigă de producţie, distinctă din punct de vedere administrativ, în cadrul căreia se execută un produs, o parte a acestuia sau o fază de proces tehnologic

Secţiile de bază pregătitoare sunt acele secţii în care se execută faze pregătitoare ale procesului tehnologi cum sunt: turnare şi forjare de piese în construcţii de maşini, filatura în industria textilă, croire în industria de confecţii etc.

Secţiile de bază prelucrătoare sunt acele secţii în cadrul cărora are loc transformarea propriu-zisa a materiilor şi materialelor în produse care constituie obiectivul de bază al întreprinderii. Aceste secţii sunt cele de prelucrări mecanice în construcţii de maşini, cele de ţesătorie în industria textilă sau cele de confecţionat din industria confecţiilor.

Secţiile de bază de montaj -finisaj cuprind procese de producţie în cadrul cărora are loc asamblarea diferitelor produse din ansamblele şi subansamblele componente sau de finisare a produsului finit, cum ar fi secţiile de montaj şi probe tehnologice din construcţii de maşini şi secţiile de imprimare sau apretare din industria textilă.

Secţiile auxiliare sunt verigi de producţie în cadrul cărora se execută produse sau lucrări care nu constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar care sunt absolut obligatorii pentru buna desfăşurare a proceselor de producţie de bază. Secţiile auxiliare cele mai des întâlnite în cadrul întreprinderilor industriale sunt secţia energetică (centralele producătoare de diferite feluri de energie - energie electrică, abur, aer comprimat etc), secţia de SDV-uri, secţia de reparaţii etc.

Secţiile de servire sunt acele verigi structurale în cadrul cărora se execută activităţi de producţie ce se constituie ca servicii atât pentru secţiile de bază, cât şi pentru secţiile auxiliare, cum ar fi spre exemplu secţia reţele energetice (pentru transportul diferitelor tipuri de energie către diferiţii consumatori din cadrul întreprinderii industriale), secţia depozite şi secţia transport intern.

Secţiile anexă sunt verigile organizatorice destinate valorificării deşeurilor în acele întreprinderi în care rezultă o cantitate mare de materiale refolosibile. Se constituie ca secţii anexă ale întreprinderii şi standurile de prezentare a produselor din expoziţii şi târguri sau magazinele proprii de desfacere.

Atelierul de producţie este o verigă organizatorică care îşi poate desfăşura activitatea ca subunitate de producţie a unei secţii de producţie sau în mod independent şi atunci se deosebeşte de secţia de producţie doar prin volumul de activitate care se desfăşoară în cadrul acestuia.

Atelierul de proiectare este veriga structurală a cărei activitate este orientată în executarea acelor lucrări de proiectare de dimensiuni mai reduse şi care nu au fost executate de institutele de specialitate.

Laboratorul de control şi cercetare este veriga organizatorică în cadrul căreia se execută diferite analize şi măsurători a calităţii produselor şi a materiilor şi materialelor.

Sectoarele de producţie sunt subunităţi ale atelierului, delimitate teritorial unde se execută o anumită fază de proces tehnologic sau anumite componente ale unui produs.

Locurile de muncă sunt verigile organizatorice de bază ale întreprinderii industriale. Acestea ocupă o anumită suprafaţă de producţie dotată cu utilaj şi echipament tehnologic corespunzător destinat executării unor operaţii tehnologice sau servicii productive.

 

Factorii care influenţează modul de organizare a procesului de producţie:

·         felul materiilor prime folosite;

·         caracterul produsului finit;

·         felul procesului tehnologic utilizat;

·         volumul producţiei fabricate ;

·         gradul de integrare şi nivelul de specializare;

·         felul produselor fabricate şi natura tehnologiei;

·         locul de amplasare a firmei.

Structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic

Caracteristici:

·         organizarea secţiilor de bază se face după principiul tehnologic, denumirea secţiilor de bază fiind dată de procesul tehnologic care se execută în cadrul acestora (turnatorie, forja, filatură, ţesătorie etc.)

·         în cadrul  secţiilor de producţie  locuri  de muncă universale  a căror funcţionare este asigurată de forţa de muncă de înaltă calificare;

·         amplasarea acestor locuri de muncă se face după principiul grupelor omogene de maşini.

Avantajele :

·         permite realizarea unei varietăţi mari de produse;

·         are loc o încărcare completă a locurilor de muncă;

·         are un grad mare de flexibilitate, datorat caracterului universal al locurilor de muncă;

·         acest tip de structură este caracteristic tipului de serie mică sau individuală.

Dezavantajele :

·         datorită faptului că fiecare fază de proces tehnologic se realizează în secţii diferite, transportul intern în întreprindere este foarte ridicat;

·         deoarece locurile de muncă trebuie să se adapteze la fabricaţia unei varietăţi mari de produse, timpul pentru reglare al acestora este uneori foarte mare ducând la creşterea timpilor de întreruperi în funcţionarea utilajului;

·         micşorează răspunderea pentru obţinerea unei calităţi ridicate, datorită faptului că produsele se prelucrează în mai multe secţii de producţie;

·         produsele au un ciclu lung de fabricaţie şi deci există stocuri mari de producţie neterminată, care vor influenţa negativ costul produselor şi viteza de rotaţie a mijloacelor circulante.

Structura de producţie şi concepţie pe obiect

Caracteristici:

·         organizarea secţiilor de producţie este realizată după principiul obiectului      de fabricaţie;

·         în fiecare secţie se fabrică un singur produs sau componente ale acestuia, iar secţiile poartă denumirea produsului pe care-l fabrică;

·         locurile de muncă sunt specializate în realizarea unei singure operaţii sau a unui număr foarte mic de operaţii;

·         amplasarea locurilor de muncă se face sub formă de linii tehnologice specializate în fabricaţia unui produs sau a unor componente ale acestuia;

·         acest tip de structură este specific tipului de producţie de serie mare sau de masă.

Avantaje:

·         asigură organizarea liniilor de producţie în flux cu eficienţa ridicată;

·         permite o creştere a specializării în producţie;

·         reduce volumul de transport intern;

·         reduce durata ciclului de fabricaţie şi a costurilor de producţie;

·         determină o reducere substanţială a stocurilor de producţie neterminată.

Dezavantaje:

·         este tipul de structură de producţie cu o flexibilitate foarte redusă la schimbările sortimentale;

·         nu poate fi folosită în mod eficient decât pentru tipul de serie mare sau de masă.

Structura de producţie şi concepţie mixtă

Caracteristici:

·         organizarea secţiilor de producţie se face după principiul mixt, o parte a secţiilor de producţie organizându-se după principiul tehnologic (cele pregătitoare), iar celelalte după principiul pe obiect;

·         acest tip de structură este specific tipului de serie mică şi mijlocie;

·         acest tip de structura îmbină avantajele celorlalte două tipuri şi le elimină dezavantajele